Combinație recomandată
Descriere produs
Arma de percuție cunoscută sub denumirea de îmblăciu s-a dezvoltat în secolul al XII-lea din vlăstarul țărănesc folosit pentru treierat și a fost utilizată până în secolul al XVII-lea. Această armă medievală este adesea, deși incorect, denumită buzdugan cu țepi, în special varianta în care capul cu un lanț este conectat la mâner (bil-și-lanț flail).
Îmblăciu medieval de război era o armă mai scurtă constând dintr-un stoc din lemn, conectat printr-un lanț, frânghie sau bandă de piele la unul sau mai multe capuri de lovire. Variante cum ar fi lăzile — uneori netede, uneori ascuțite — s-au răspândit din secolul al X-lea din Europa de Est către Occident. Imaginile din secolele XV-XVII arată atât îmblăciuri mari cu două mâini, cât și versiuni mai scurte cu o singură mână. Exemplare cunoscute pot fi văzute în pictura Bătălia de la Orsha (1520–1534), în Călătoriile lui Marco Polo (circa 1410) și în opera militară Bellifortis (circa 1450).
Această replică constă dintr-un stoc din lemn de frasin de aproximativ 52 cm lungime, care este prevăzut în partea superioară cu o carcasă din metal și conectat prin trei lanțuri din metal cu sfere grele în formă de stea din oțel carbon. Suprafața sferelor de oțel, lanțurilor și carcasei a fost intenționat lăsată în starea sa naturală și are un strat caracteristic de oxid din fierărie care dă armei un aspect rustic și autentic. Acest îmblăciu medieval de luptă este conceput ca obiect de colecție sau piesă decorativă și, pe lângă valoarea sa de colecție, este de asemenea perfect potrivit ca recuzită, de exemplu pentru a-ți completa costumul.
