Fibulă disc Romană cu soare, bronz

Descriere produs

Această fibulă este o replică a unei descoperiri romane și este perfectă pentru reenactment-ul romanilor, celtilor și germanicilor. Motivul roții soarelui are rădăcini adânci în preistoria europeană și simbolizează soarele, lumina și timpul ciclic. Deși motivul era deja folosit în Epoca Bronzului, a cunoscut o popularitate și o dezvoltare remarcabilă în perioada romană, când a fost adesea integrat în arhitectură, mozaicuri și obiecte decorative.

În perioada romană, roata soarelui era adesea asociată cu Sol Invictus, zeul soarelui invincibil, care a jucat un rol important atât în lumea religioasă cât și simbolică a Imperiului Roman. Motivul consta de obicei dintr-o compoziție circulară cu raze sau spițe care înfățișau soarele sau mișcarea acestuia prin cer. Adesea, roata soarelui era combinată cu alte motive, cum ar fi coroane de laur sau figuri mitice, pentru a exprima protecție divină și putere.

Descoperirile arheologice ale motivului roții soarelui apar în contexte diverse. A fost găsit pe fibulae romane (ac de mantie), monede și standarde militare, unde simboliza continuitatea și puterea Imperiului Roman. În plus, a fost folosit în mozaicuri și decorațiuni murale în vile și băi, adesea în combinație cu simboluri ale abundenței și prosperității. În unele cazuri, roata soarelui a fost aplicată și în arta funerară, cum ar fi pe pietre funerare, unde simboliza un nou început sau viața eternă.

Crucea soarelui apare încă din preistorie în artă și mitologie și simbolizează rolul central al soarelui în viața zilnică și spirituală. În desenele rupestre din Alta și în arta din Epoca Bronzului pe Bornholm, soarele este reprezentat cu raze și posibil cicluri lunare. Obiecte precum carul solar de la Trundholm arată soarele ca o forță care se deplasează, care călătorește pe cer în timpul zilei și prin lumea din dedesubt noaptea. În Epoca Bronzului târzie, crucea soarelui a primit de asemenea o legătură cu roțile, ceea ce sublinia soarele ca forță care se mișcă și dă viață. Acest motiv a continuat să fie asociat cu cultul solar indo-european și a fost mai târziu preluat de creștinism în „crucea celtică".