Brățară Viking Midgaardslang, bronz

Descriere produs

Această frumoasă brățară, confecționată din bronz de calitate superioară, este inspirată de iconografia berbecului. În arta vikingă, berbecul are o importanță simbolică semnificativă, în special legată de fertilitate, putere și curaj. Din punct de vedere arheologic, berbecul apare în contexte diferite, adesea ca simbol al divinității, naturii și puterii fertilității. Descoperirile arheologice din arta vikingă, cum ar fi bijuteriile și armele decorate, prezintă în mod repetat imagini ale capetelor berbecului. De exemplu, în gropul funerary al navei Oseberg (din 834 d.Hr.), una dintre cele mai renumite gropi vikingi, au fost descoperite diverse bijuterii și obiecte care reflectă simbolistica puterii și fertilității, inclusiv decorațiuni cu motive animale, cum ar fi berbecul. Aceste simboluri au fost posibil folosite ca amuletas sau ca semn de protecție divină. Brățara are o circumferință interioară de 15,5 cm (măsurată cu fir), un diametru interior de 5,4 cm și o grosime de 0,5 cm pentru partea mijlocie. Capetele berbecului detaliate sunt de 2,3 x 1,2 cm în dimensiune și 1,6 cm în înălțime, reflectând robustețea și simbolistica acestei figuri animale puternice.

Dragonii erau varianta mitică a șarpelui și au fost încorporați deja în miturile cele mai vechi ale omului modern. Odată cu răspândirea omului, mitologia dragonilor a migrat și peste tot în lume. La multe popoare Indo-Europene, dragonii joacă un rol prominent în mitologiile lor. În mitologia germană și mai târziu vikingă, dragonii sunt văzuți ca monștri distrugători totali. În același timp, ei simbolizează bestia răuvoitoare care trebuie înfrântă de un erou. Aceste două arhetipuri – distrugătorul și contrapunul eroului – se întăresc reciproc.

În mitologia germană, inelele aveau o semnificație sfântă. Ele simbolizau o legătură obligată de jurământ între purtător și stăpânul lui, tribul sau un zeu. Torcurile și brățările nu au apărut numai la germani, ci și la sciți, celți și alte popoare Indo-Europene. Societatea Indo-Europeană era puternic legată de jurământ, bazată pe conceptul de ordine cosmică. Această ordine era păzită de zei și susținută de o structură de clase în care jurămintele și bijuteriile simbolice, cum ar fi torcurile, confirmau relațiile sociale.