Amuletă bractereat Vendel, Zeelanda, bronz

Descriere produs

Bracteata de aur a fost descoperită în 1852 lângă Køge pe coasta de sud-est a insulei daneze Zeeland, împreună cu un exemplar identic. Data din Epoca Fierului, în special între 450 și 570 după Hristos. Caracteristica cea mai remarcabilă a acestei bracteate este reprezentarea unei figuri călare în mijloc, care se presupune că reprezintă zeul nord Odin (sau Wotan) cu calul său Sleipnir.

Bracteata originală are o serie de rune în jurul ei, care pot fi interpretate în diverse moduri: "Hariuha este numele meu, călătorul. Dau protecție pe cale" sau "Mă numesc Hariuha. Știind de nenorocire, aduc noroc." Hariuha este probabil un alt nume pentru Odin, deoarece în mitologia germană a asumat diferite epitete în timpul călătoriilor sale pentru a nu fi recunoscut direct.

Această bracteată se află în prezent în Muzeul Național Danez din Copenhaga. Termenul "bracteată" provine din cuvântul latin "bractea", care înseamnă un disc subțire. Bracteele germane au fost modelate după medaliile romane cu portrete de împărati, dar diferau prin faptul că au fost bătute doar pe o singură parte. Aceste amulete au fost probabil purtate de triburile germane ca aducătoare de noroc și au fost posibil acordate războinicilor cu merit.

În toate culturile indo-europene, calul a avut un rol important. Acum mai bine de 5.000 de ani pe stepele Pont-Caspice, strămoșii noștri, păstorii steppelor indo-europeni, au cultivat calul. Mai târziu, din aceasta a apărut cultura lor de călărie, calul a jucat un rol important ca mijloc de transport, în războaie și ca ajutor pe pământ. Nu e de mirare că devreme, calul a fost inclus în lumea spirituală a strămoșilor noștri. Ei credeau că soarele era tras pe cer de un cal și prin urmare asociau animalul cu fertilitatea, atât a oamenilor cât și a pământului. De asemenea, calul reprezenta regalitatea și legătura între aristocrația dominatoare și teritoriul asupra căruia ea domnea.