În acest blog îl urmărim pe Servius, un legionar roman din al doilea legioen sub Titus Flavius Vespasianus în anul 43 d.Hr.. El este un tesserarius (căpitan al gărzii) în Noviomagus Reginorum din Marea Britanie, un lagăr militar care a fost înfiinţat ca parte a invaziei romane a insulei britanice de către împăratul Claudius.

Perioada timpurie a imperiului

Din 27 î.Hr., Imperiul Roman a fost guvernat de un împărat, princeps (primul) sau imperator (comandantul). Acesta deţinea puterile magistraţilor cei mai importanţi din perioadele republicane unite şi nu era doar monarh absolut şi comandant militar suprem, ci şi conducător religios al împărăţiei. Cultul împăratului care fusese înfiinţat de Augustus nu îl prezenta pe împărat ca despotism sau conducător militar, ci ca pater patriae, un fel de „tată divin al poporului" care era patronul ultim cu toţi romanii ca clienţii săi. La fel ca un tată în societatea patriarhală romană care domina familia, împăratul domina Imperiul Roman.

Împărații timpurii au fost urmaţi de copiii lor (adoptivi), dinastiile au domnit asupra Romei. Numele Caesar și Augustus au fost moştenite, la fel ca titlurile princeps și imperator . Deși erau regi în tot ce nu era numele, împărații s-au asigurat că nu erau consideraţi monahi. Titlul princeps însemna deci „primul dintre egali", atât din senat (princeps senatus) cât și din poporul Romei (princeps civitas). Acest titlu a fost folosit și neoficial de consuli, liderii aleși ai republicii, o alegere importantă de cuvinte. Pentru că deși Roma în acest timp funcțional nu mai era o republică, idealul republicii forma baza identității romane. Romanii și-au numit sine înșiși până la căderea imperiului occidental în 476 o republică.

Deși Augustus a știut să justifice poziția de împărat prin aducerea (după spusa lui) stabilităţii și păcii, existau multe conflicte și lupte de succesiune în cadrul dinastiei pe care a lăsat-o. Împărații nu erau aleși, ceea ce, la fel ca o monarhie, provoca succesiuni foarte instabile. Garda pretoriană pe care Augustus a înfiinţat-o ca garda de corp a lui și a familiei imperiale a jucat, de asemenea, un rol important în politica imperială, în conflict cu senatul; în special prin destituirea și alegerea împăraţilor. Acest lucru se vede, de exemplu, când împăratul Caligula în 41 d.Hr. după o domnire autoratică teribilă a fost ucis printr-o conspirație a senatorilor și nepotul său Claudius a fost desemnat de Garda pretoriană ca noul imperator.

Cucerirea romană a Marii Britanii

În 43 d.Hr., împăratul Claudius a început cucerirea Marii Britanii, care fusese vizitată mai devreme de Caesar și legiunea a treisprezecea. A făcut asta pentru a-și asigura popularitatea în rând cu armata și poziția sa de putere ca împărat. Una dintre greșelile predecesorului său, Caligula menționat mai sus, a fost anularea unei invazii planificate a insulei britanice. Prin continuarea acestor planuri, Claudius a asigurat o curgere de prosperitate și prestigiu pentru casa imperială, după o perioadă de umilire și slăbiciune.

Pe insula britanică a apărut, de asemenea, un conflict pe care Claudius l-a putut exploata bine; tribul britanico-celtic al Atrebatilor, care era un aliat al Romei, era în acel moment atacat de Catuvellauni anti-romani. Prin urmare, romanii au putut prezenta invazia lor ca o expediție pentru a veni în ajutorul Atrebatilor. Forța de invazie romana de aproximativ 40.000 de oameni a plecat în vara anului 43 din Gallia către coasta de sud a Britaniei, deși istoricii nu sunt pe deplin de acord cu privire la locul din care a plecat și unde a coborât exact. Atrebatii au acordat forțelor armatei romane locuri pentru a se stabili și pentru a-și stabili tabere de iarnă. Un exemplu în acest sens este Noviomagus Reginorum, care a fost folosit de al doilea legioen al viitorului împărat Vespasianus.

Armata romană s-a deplasat de la coastă spre interior și a câștigat fără prea multă dificultate bătălii importante la râurile britanice, unde Catuvellauni au fost definitiv înfrânți. Împăratul Claudius nu avea caracter militar și a venit personal după ce un număr de triburi britanico-celtice s-au capitulat în același an. Această cucerire romană timpurie a fost atât de reușită, încât Claudius conform istoricului roman Cassius Dio a fost trimis înapoi la Roma după doar 16 zile pentru a ține o paradă triumfală. În deceniile următoare, cucerirea insulei britanice s-ar dovedi a fi mai multă muncă decât se așteptase. Instabilitatea casei imperiale romane, revolte cum ar fi cea a reginei Boudica și conflicte constante la frontiere cu Pictenii din nordul aspru ar preveni ca romanii să dobândească întreaga Marea Britanie.

Armata principatului și echipamentul unui legionar

Pe lângă înfiinţarea gărzii pretoriene, diviziunea armatei principatului a fost preluată din perioada târzie a republicii. Armura unui legionar a fost furnizată de către statul roman în perioada principatului. Aceasta producea armă, arme și îmbrăcăminte în fabricae speciale, ateliere din întregul imperiu. Echipamentul armelor a fost produs și reutilizat pe scară largă: prin urmare, echipamentul legiunilor era consecvent. Diferența dintre hastati, principes și triarii a fost elimină în această perioadă. În schimb, armata era compusă din Legionari, trupe auxiliare-cavalerie și trupe auxiliare-arcași. Avantajul acestui lucru a fost că atenția se concentra pe un tip consecvent de infanterie cu o armament, instruire și diviziune consecventă.

Echipamentul unui legionar a fost conceput pentru a fi cât mai practic și funcțional posibil. Un legionar trebuia, după tot, în echipamentul complet nu doar să se lupte, ci și să marșeze distanțe mari pe o zi sau să stea la ture lungi.

Legionarii romani cum ar fi Servius aveau îmbrăcăminte și echipament similar, dar nu erau uniformi. Deși și-au primit echipamentul desemnat de statul roman, mult a fost împărțit sau preluat din generațiile anterioare. Deci Servius și-a primit casca, scutul, gladius, cingulum și sandalele de la stat, dar poartă malioza veche a bunicului său Publius, care a luptat în al doilea legioen sub împăratul Augustus.

Echipamentul lui Servius Legionarul

Îmbrăcăminte

Tunica (tunică)

În societatea romană, Tunica din lână (sau pânză) era cea mai importantă piesă de îmbrăcăminte atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În perioada republicană, era foarte la modă s-o facă lungă și curgătoare, pentru a da aceeași aparență ca toga mai formală purtată de cetățenii romani. Cu toate acestea, aceasta nu era practică pentru legionari și de aceea purtau o tunică scurtă.

Tunica pe care o poartă Servius este făcută din lână și este vopsită în roșu. În imaginile moderne, Legionarii poartă adesea roșu, deoarece această culoare era simbolul zeului războinicului Mars. Cu toate acestea, nu este clar dacă legionarii purtau deloc o tunică colorată, deoarece statul o lasa pe cea mai ieftină posibil să o producă. De asemenea, culoarea nu era uniformă pe legioen (sau chiar pe cohortă). Soldații purtau adesea tunici din alte loturi, sau primeau îmbrăcăminte trimise de acasă.

Vezi produs

Eșarfă la gât

Gaura de cap a tunicii este destul de largă: de aceea Servius, ca și alți legionari, poartă o șal pentru a se asigura că claviculele și umerii lui sunt protejați împotriva posibilelor răni sau iritației pielii din lorica hamata.

Vezi produs

Cingulum & cintus (curele)

Cingulul pe care îl poartă Servius nu este doar menit să-și atașeze gladius și pugio, ci și ca simbol al stării sale de războinic. Doar soldații romani i-au putut purta, atât în cât și în afara serviciului. Aceste curele au fost găsite în multe variații diferite și au fost în multe cazuri decorat bogat de soldați, deoarece în perioada stării lor nu aveau altceva pentru care să-și cheltuie plata. Adesea s-a făcut cu o serie de plăci (lamna) și din secolul I d.Hr., un fel de scurt din umerase decorate (baltea): acestea au fost făcute din alamă sau cositor. Din secolul I î.Hr., există, de asemenea, numeroase imagini ale cingula într-o construcție „cowboy", unde două curele au fost purtate încrucișate una peste alta. Probabil că aceasta a fost rezervată legionarilor cei mai bogați, care și-au putut permite două curele decorate.

Share