Pumnal cu rozetă: armă de înfigere, istorie și utilizare

25 septembrie 2026

Pumnalele sunt tovarăși ai războinicilor din cele mai vechi timpuri cu unelte de piatră. În secolele 11 până la 13, se știe puțin despre folosirea lor, dar din mijlocul secolului al 14-lea, pumnalele au apărut la toate straturile populației și numărul de stiluri a crescut exponențial.

Pumnal cu rozetă burgundian din secolul al 15-lea

Pumnalul cu rozetă

Pumnalul cu rozetă este o armă subțire, elegantă care a fost folosită în special din secolul al 14-lea. Atârna de obicei de curea și servea atât ca unealtă, cât și ca armă. Lama era lungă, subțire și se terminau într-un vârf ascuțit, în timp ce pumnalul total putea avea aproximativ 50 de centimetri lungime. Numele "pumnal cu rozetă" se referă la discul rond de protecție și pomul sferic al mânerului.

Mânerul era cilindric și adesea din lemn sau os, cu lama care trecea complet prin mâner. Lamele puteau fi de secțiune diamantată, lentilară sau triunghiulară. Pumnalele cu rozetă erau în principal arme de împunsătură, deși unele aveau una sau două tăișuri.

Pomul sferic permitea aplicarea unei forțe suplimentare atunci când străpungea armura. De asemenea, prin forma sa, putea fi tras rapid în situații de urgență.

Pumnalele cu rozetă s-au dezvoltat din pumnalele mai vechi din secolele 12 și 13, odată cu apariția armurii complete din tablă. În secolul al 15-lea, au devenit armele laterale standard purtate de cavaleri și folosite în bătălii precum Agincourt (1415) și Bosworth (1485). Serveau ca ultimă soluție sau pentru a forța un dușman să se predea.

Pe lângă nobilime, pumnalul cu rozetă a devenit popular și în rândul clasei de mijloc. Ilustrațiile din miniaturi arată negustori și meșteri cu pumnale atârnate de curea.

Maiștrii de arme, precum Hans Talhoffer, descriu tehnici de luptă cu pumnalul, atât împotriva adversarilor cu armură, cât și fără armură.

Diferite tipuri de pumnale cu rozetă

Lama a variat în mărime și formă. În secolul al 14-lea, lamele scurte cu doi tăișuri de 18–23 cm erau populare, în timp ce în secolele 15 și 16, lama cu un singur tăiș și ascuțită era mai frecventă.

Unele lame arătau ca un cuțit de gheață: subțiri, rigide și ascuțite, ideale pentru a străpunge zale sau deschiderile mici ale armurii. Lamele subțiri și pătrate erau arme pure de împunsătură și au fost precursoarea stiletului.

Mânerele erau inițial drepte și cilindrice, dar puteau fi acanalate, spirale sau gravate. Către sfârșitul secolului al 14-lea, construcția din solzi a devenit populară: doi solzi atașați la coada cu nituri sau plăci metalice.

Pumnalele cu rozetă cu mânere "găurite" erau deosebit de populare în Anglia, în timp ce pumnalul burgundian avea un pomul sferic sau în formă de ciupercă și era adesea bogat decorat.

Teacele sunt rare, mai ales din secolul al 14-lea, dar mormintele gravate arată că erau de obicei din piele cu capete metalice și margini la gură. În secolul al 15-lea, teacele erau mai simple și uneori acopereau rozeta de jos. În secolul al 16-lea, teacele au fost din nou mai bogat decorate și mai complexe.

Pumnalele cu rozetă au fost folosite în lupte atât în "presa cuțitului de gheață" cât și în "presa cu ciocan". Vârful ascuțit și lama rigidă au făcut pumnalul ideal pentru împunsătură, chiar și prin zale sau deschiderile mici din armura din tablă.

Multe imagini arată soldați atacând dușmani cu o mișcare de împunsătură. În plus, pumnalul a servit pentru a da o moarte rapidă cavalerilor grav răniți, ceea ce i-a dat și porecla misericorde.

Lama subțire putea străpunge vizierele sau deschiderile din cască și punctele slabe ale armurii din tablă. Arma a apărut în Anglia, Germania, Italia, Franța, Polonia și Persia și putea fi de asemenea eficace în lupte de luptă liberă sau la distanțe scurte.

Linkuri interne

Surse:

Sursă primară: Hans Talhoffer (1467) și Fiore dei Liberi (1409) pentru tehnici de luptă în armură în care pumnalul cu rozetă este folosit specific pentru a viza deschiderile vitale din armura din tablă.
Colecție de muzeu: Royal Armouries, Leeds.