Pumnal bollock: istorie, tipuri și utilizare a pumnalului

25 septembrie 2026

Pumnal bollock-ul este un tip de pumnal cu o mâner caracteristic modelată, cu două îngroșări ovale la mâner care amintesc de testiculele masculine. Pumnal-ul a apărut pentru prima dată pe monumente continentale în jurul anilor 1300–1350 și a cunoscut una dintre cele mai lungi perioade de utilizare din cele cinci tipuri principale de pumnale medievale.

Compoziție

Lama

Stilurile lamelor pumnal bollock variază foarte mult. Una dintre primele și cele mai frecvente forme era o lamă cu o singură tăiș cu o secțiune triunghiulară care se subția uniform de la mâner la vârf.

Uneori, lama era întărită pentru penetrare, capătul lângă vârf devenind pătrat. Aceste stiluri au rămas populare pe toată durata de viață lungă a pumnal-ului. În jurul anului 1400, o lamă cu două tăișuri, uniform subțiată, a devenit populară, iar în jurul anului 1450, aceasta s-a dezvoltat într-o lamă subțire cu profil gros în formă de diamant care uneori avea ricasso.

Deși forma lamei s-a schimbat de-a lungul secolelor, majoritatea lungimilor lamelor au rămas destul de consistente.

În general, lamele erau de trei până la patru ori mai lungi decât mânerul, ceea ce face ca majoritatea lamelor să aibă o lungime între 25 și 40 de centimetri. Au existat excepții, cum ar fi în jurul Mării Baltice în secolul al XVI-lea, unde pumnalele aveau lame scurte, largi cu o singură tăiș care erau doar puțin mai lungi decât mânerul

Mânerul

Mânerul din lemn este adesea făcut dintr-o singură bucată și este întărit la vârf cu un inel din metal modelat. Acest tip de pumnal a fost popular în Scandinavia, Flandra, Țara Galilor, Scoția și Anglia între secolele al XIII-lea și al XVIII-lea, în special în perioada Tudor.

În forma cea mai timpurie și mai simplă, mânerul în formă de testicul era făcut dintr-o singură bucată de lemn dur, cum ar fi abanos, lemn de rădăcini, mure, rădăcină de vrej sau crin, fără piese din metal. Lobii care formau brâul erau mari și bine rotunzi, în timp ce pomul se termina cu o dungă sferică.

Mânerul putea să se subțieze spre pomul sau brâu. Mai târziu, au fost folosite și alte materiale, cum ar fi coarne, fildeș, os și în proiectele mai târzii alamă sau chiar agat. Începând cu inceputul secolului al XV-lea, plăci din metal au fost adăugate ca întărire deasupra pomului și între lobii în formă de testicul și lamă, ceea ce a caracterizat această formă pe tot restul duratei de viață a pumnal-ului.

La începutul secolului al XV-lea, a apărut un alt stil de pumnal bollock care a fost folosit alături de forma originală. Deși lobii la rozetă au rămas aceiași, mânerul s-a ridicat în forma unui con inversat, terminând într-un pomul plat care era de obicei închis cu o placă din metal, uneori gravată cu modele geometrice.

Spre sfârșitul secolului al XV-lea, s-a dezvoltat o a treia formă, în care mânerul avea laturi drepte și se termina cu un pomul plat sau ușor rotunjit, cu sau fără placă din metal.

Mânerul era adesea neted, dar existau și versiuni cu fațete, gravuri în spirală sau proeminențe. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, nu doar mânerul, ci și pomul și lobii în formă de testicul s-au schimbat. Unele pumnale aveau trei lobi în loc de tradiționalii doi, iar placa din metal dintre brâu și lamă a devenit mai groasă, mai lungă și s-a arcuit spre lamă, aproape ca o rozetă.

În nordul Franței și Flandrei, lobii erau din metal și iesa în afară. În nordul Germaniei, atât lobii cât și pomii erau disciformi.

În secolul al XVI-lea, atât pumnal-ul faloform cât și pumnal-ul bollock cu pomuri în formă de con inversat au rămas populari, dar ambele forme au devenit mai lungi, mai subțiri și mai rafinate. Mânericele faloforme au devenit aproape coloanare. Pomii erau încă sferici, dar de asemenea adesea conici.

O excepție regională a fost formată de pumnale bollock în jurul Mării Baltice, numite Poke, Poeke sau Poicke, cu mâneri faloforme și pomuri conice. Lobii stăteau pe cozi și funcționau ca quillons scurți cu capete sferice.

Utilizat în toată Europa

Pumnal bollock-ul a fost purtat în toată Europa și pare să fi fost folosit de toate clasele sociale. Monumentele și pietrele funerare timpurii arată că pumnal-ul a fost inițial o armă de cavaler, în timp ce exemplarele mai elaborate ulterioare sugerează că clasele comercianților și meșteșugilor în ascensiune au folosit și ele această armă.

Desigur, există și exemplare simple, aspre, care au fost probabil purtate de țărani.

Pumnale bollock pe insulele britanice

În Marea Britanie, pumnal bollock era purtat pe scară largă, inclusiv de Border Reivers, ca supliment la lance și sabie. Multe dintre aceste arme au fost găsite la bordul epavei Mary Rose. Pumnal bollock este precursorul scottish dirk.

Pe continent, el a rămas în uz până în secolul al XVI-lea, în timp ce în Anglia a apărut până în secolul al XVII-lea ca pumnal dudgeon. Doar în Scoția, acest tip de pumnal ca Schotch dirk a continuat să fie folosit până în secolul al XVIII-lea.

Acest stil mai târziu a rămas în uz în secolul al XVI-lea, profilul diamantului devenind atât de gros încât părea aproape cu patru fațete. Aceste lame cu patru fațete sunt cea mai frecventă formă la pumnalele bollock din secolul al XVI-lea.

O variantă care a fost probabil mai mult definită de forma lamei decât de mâner, a fost pumnal dudgeon. Aceste pumnale din secolul al XVII-lea aveau de obicei lame grav gravate și aurite, care se subțiau uniform de la mâner la vârf cu secțiuni gros diamantate. Practic toate pumnalele aveau plăci în formă de testicul plate.

În epoca victoriană, istoricii armelor au introdus termenul pumnal cu rinichi, din cauza celor doi lobi la brâu, care ar putea fi văzuți și ca asemănători rinichilor, pentru a evita connotațiile sexuale.

Pumnale dudgeon

Pumnalele dudgeon din secolul al XVII-lea pe insulele britanice aveau adesea un mâner din lemn local de cires, cunoscut sub numele de dudgeon, după care pumnal-ul a fost numit. Mânericele prelungite erau adesea fluturând și/sau fațetate, cu secțiune ștase sau opt fațete.

Lobii în formă de testicul au fost micșorați și au format mai mult o semilună în jurul bazei lamei de obicei grave și aurite cu ricasso și vârf de diamant întărit. Din acest tip de pumnal s-a dezvoltat Scottish dirk din secolul al XVIII-lea.

Scottish dirk

Scottish dirk este varianta finală și cea mai faimoasă a pumnal bollock-ului. Dirk a urmat tendința pumnal dudgeon, inclusiv lobi mai mici, dar acestea au devenit și mai plate și mai lungi.

Majoritatea exemplarelor aveau benzi din metal între mâner și lamă. În loc de forma falică, mânericele se terminau cu un pomul plat cu placă din metal, de obicei din alamă, dar se foloseau și cositor, argint și aur.

Pumnal bollock era mai mult decât o simplă armă. Desigur, acest pumnal era văzut ca o armă de autoapărare și în acest fel a fost folosit de toate clasele. Spre deosebire de multe alte arme, nu există indicații că pumnalele bollock au fost purtate ca simbol de stare, deși sunt cunoscute teci foarte luxoase și decorate și chiar din argint.

Purtarea unui pumnal bollock

Pumnalele erau mai presus de toate un instrument practic și util. Din 1416 până în secolul al XVI-lea, tecile erau adesea prevăzute cu buzunare suplimentare în care puteau fi introduse subțiori și alte unelte. Aceasta subliniază că cuțitul a fost folosit și ca instrument.

De-a lungul secolelor, pumnal bollock a fost purtat în diferite moduri. În secolul al XIV-lea, el era adesea purtat direct la centură, atârnând la nivelul organelor genitale masculine.

Aceasta a fost o perioadă de liberalism sexual și denumirea de pomnal bollock a fost probabil fără obiecții pentru oamenii din acea vreme. Cu îmbrăcămintea civilă, pumnal-ul atârna adesea în spatele centurii sau era fixat cu o buclă de riem. În secolul al XV-lea, pumnal-ul atârna de pe partea dreaptă a purtătorului, aceasta ușura viteza cu care putea fi tras.