Bătăliile medievale din câmpie erau evenimente haotice și grăbite pentru soldatul obișnuit. Chiar și luptătorii experimentați și bine antrenați riscau să fie loviți de un adversar.
Pentru a limita pagubele rănilor, soldații foloseau diverse forme de protecție corporală. Majoritatea exemplelor rămase de armură sunt făcute din oțel, dar protecția din oțel era scumpă.
Una dintre cele mai simple forme de armură era o îmbrăcăminte matlasată din țesătură. Aceasta era confecționată prin cuitarea a două sau mai multe straturi de țesătură împreună, adesea umplute cu material de umpluturare, sau prin cuserea mai multor straturi de țesătură una peste alta. O asemenea îmbrăcăminte oferea deja o bună protecție în sine, dar era adesea combinată cu maliënkolders sau mai târziu cu armura plăcuțelor.
Hainele matlasate erau necesare pentru a absorbi impactul loviturilor pe corp. Cămașele din zale și armura plăcuțelor ofereau protecție împotriva rănilor de tăiere și, în cazul cămașelor din zale într-o măsură mai mică decât armura plăcuțelor, împotriva armelor de înțepare.
Fără o strat interior matlasată, purtătorul acestor tipuri de armură corporală ar fi fost neapărat împotriva armelor de percuție care puteau cauza traumatisme interne.
Context istoric
Diverse manuscrise și imagini medievale arată exemple de îmbrăcăminte matlasată, cum ar fi jachete, aketons, gambesoane și jupons.
Deși se presupune în general că cămașele din zale și armura plăcuțelor au fost întotdeauna purtate împreună cu îmbrăcăminte matlasată, se știe puțin cum au fost confecționate exact, deoarece există puține exemple originale rămase.
Unele imagini arată, de exemplu, o cămașă din zale care probabil a fost purtată direct peste o tunică simplă. Este posibil ca artiștii să nu fi intenționat să arate detaliul, dar se poate întâmpla și că îmbrăcămintea matlasată a fost adesea cusută direct pe cămașa din zale.
Prima mențiune a îmbrăcămintei matlasate provine din secolul al XII-lea. De atunci, există dovezi că a fost purtată atât liber, cât și în combinație cu alte armuri.
gambesoane din perioada Medievală timpurie
Armura matlasată nu era o invenție din secolul al XII-lea. În Antichitatea clasică, romanii foloseau subarmalis, aceasta a rămas în uz până în perioada Medievală timpurie. Se estimează că și mai târziu, de către Vikingii și Normandienii a fost purtată o formă de armură matlasată, care putea fi la fel de simplă ca un caftan gros din lână.
Construcția îmbrăcămintei matlasate
Armura matlasată putea fi confecționată în două moduri. Umplerea unei îmbrăcăminte cu material de umpluturare sau cuserea mai multor straturi de țesătură una peste alta, uneori mai mult de douăzeci, pentru a face o îmbrăcăminte groasă și protectoare.
Umplutura era din lână, in, păr animal sau cârpe vechi. Lâna era adesea folosită deoarece era respirabilă și nu făcea corpul prea cald. În textele vechi, cuvântul fustian este uneori folosit pentru umplutura, probabil o țesătură din in și bumbac mixt.
Tipuri de îmbrăcăminte matlasate
Cele mai cunoscute nume pentru îmbrăcăminte matlasată sunt aketon și gambeson. Adesea acești termeni au fost folosiți unul în locul altuia și nu este clar dacă ambii reprezentau un tip diferit de protecție corporală.
Amândoi puteau fi purtați și independent de armura corporală din oțel. Unii soldați purtau chiar două straturi: unul sub cămașa din zale și unul peste.
Gambeson și Aketon
Un gambeson era adesea purtat strâns pe corp, pentru a face loc pentru armura din metal peste el. Era de obicei din in și simplu la aspect, dar uneori decorat. Gambesoanele aveau mâneci lungi, care puteau fi drepte sau ondulate, și un guler destul de rigid.
Lungimea gambesonului s-a adaptat la armură: în secolele al XII-lea și al XIII-lea, cămașa din zale ajungea până la genunchi, aceasta o numim hauberk. În jurul acestei perioade, gambesonul avea și această lungime.
La sfârșitul secolului al XIV-lea, armura plăcuțelor s-a dezvoltat și era mai puțin nevoie de un hauberk lung din zale și gambesson. Acest tip de cămașă din zale a fost înlocuit cu haubergeon.
În jurul acestei perioade, gambesoanele s-au scurtat și au dobândit o talie ajustată. Adesea, aceste modele pot fi închise în față cu nasturi. Aceste variante mai târzii sunt denumite și arming pourpoint care s-au dezvoltat în doublet de arming.
Exemple cunoscute de acest tip de gambeson sunt de la Edward al Negrul Print și de la Carol VI al Franței. Aceste îmbrăcăminte erau strânse și confecționate din mai multe straturi de in cu lână între ele. Gambesonul lui Edward era legat, în timp ce cel al Carol VI era închis cu nasturi din lemn. Puteau fi purtate atât peste cât și sub armura din metal.
Efect protector
Hainele matlasate ofereau cu siguranță protecție: testele arată că o îmbrăcăminte din 16 straturi de in oferea aproximativ aceeași protecție ca 5 mm piele fiartă împotriva loviturilor de sabie sau topor.
Cum port un gambeson
În perioada Medievală timpurie, gambesonul a fost probabil purtat direct peste tunică.
Deasupra acestuia mergea uneori cămașa din zale. În această ținută, este recomandabil ca gambesonul să fie prevăzut cu lațuri din piele la umeri la care poate fi atașat maliënkap, maliencoif.
O opțiune alternativă era să porți un gambeson peste cămașa din zale. După experiența noastră, acest lucru este izolator, dar oferă o protecție extraordinară.
De la sfârșitul secolului al XIV-lea s-a dezvoltat armura plăcuțelor. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, gambesonul, cămașa din zale cu o coat of plates, protecția coatelor, ciorapii și piesele de genunchi pot fi combinate.
De la a doua jumătate a secolului al XIV-lea se poate alege să porți gambesonul sub armura plăcuțelor, deoarece în jurul acestui timp kuras și-a făcut intrarea.
Și soldații obișnuiți purtau în jurul acestui timp uneori o combinație de armură din oțel și matlasată, cum ar fi miliția Visby din 1361.
În ciuda apariției armurei plăcuțelor, gambesonul a reținut un loc stabil, în special printre soldații care nu-și puteau permite metalul.
Chiar și în secolul al XVI-lea, jacheta matlasată a rămas populară în rândul infanteriei, deși în acea perioadă era mai mult văzută ca o formă simplă și ieftină de protecție pentru cei care nu purtau armura plăcuțelor. Piesele de armură au fost atunci fabricate în masă ca munition armură.
Protecție matlasată suplimentară
Gambeson cuisses
Gambeson cuisses erau protectoare groase și matlasate pentru coapsa superioară, similare cu cuisses din oțel. Sunt reprezentate de exemplu în Biblia Maciejowski din 1240 și probabil mai târziu ar fi putut fi purtate și sub armura plăcuțelor.
Gambeson cuisses pot fi folosite ca strat inferior pentru a fixa piesele de genunchi. Sunt cu adevărat recomandate pentru a te asigura că piesele de genunchi rămân confortabile.
Guler gambeson
Pe Biblia Maciejowski se vede că în 1240 gulere de gambeson sunt purtate liber. De la sfârșitul secolului al XIV-lea, aceste piese de gambeson au fost ideale pentru fixarea camail din zale. Acest tip de guler din zale a fost atașat direct la bascinet, ceea ce a făcut coiful din zale unnecessar.
Deși camailurile pot fi purtate liber. Utilizarea unui guler matlasat este ideal pentru protecție suplimentară la gât și, de asemenea, se asigură că barba ta nu rămâne agățată în camail.
Cămașă de armare
Capa de armare era o cămașă moale și matlasată purtată direct pe cap. Această cămașă servește ca strat inferior pentru coifuri sau ciorapii din zale pentru ca oțelul să nu apese direct pe craniu. Aceste cămașuri sunt ideale pentru oricine dorește să poarte un coir istoric. Au fost folosite chiar și până în secolul al XVI-lea.
Cămășile de armare complet închise puteau fi fixate pe interior la cări mari, mare bascinet, armet sau cască închisă.
