Obține look-ul: Vikingă țărănească

3 iunie 2025

În timp ce majoritatea costumelor și ansamblurilor Viking se concentrează pe bogații Viking bărbați și femei, există adesea puțină atenție pentru vikingii mai săraci din care era alcătuită cea mai mare parte a populației. Dăm femeii Viking din această asamblare numele Gunnhild

Societatea vikingi cunoștea trei clase, care pot fi împărțite în sclavi, țărani liberi și aristocrați. Aceasta este descrisă în mod viu în poemul Edda Rígsþula, care explică, de asemenea, că a fost zeul Ríg - tatăl umanității, cunoscut și sub numele de Heimdallr - care a creat cele trei clase. Arheologia a confirmat această structură socială. Gunnhild făcea parte din partea inferioară a clasei libere. Din acest motiv, avea capacitate juridică și putea acumula avere. Cu toate acestea, majoritatea clasei libere nu erau nici pe departe la fel de bogate pe cât am găsi în mormintele vikingilor.

Sclavi (Thralls)

Vikingii au dus cu ei prizonieri în cursul plunderelor lor prin Europa. Aceștia au fost transformați în sclavi și obligați să îndeplinească diverse sarcini în ferme, de la măcinarea cerealelor la păstoritul animalelor până la adunarea de lemn. Deși aveau aproape niciun drept, sclavii au fost în general tratați destul de bine. Probabil că un sfert din populația Lumii Vikingilor era sclav. Deși majoritatea sclavilor au fost capturați pe coaste străine, unii oameni au putut fi condamnați la sclavie pentru crimele comise, sau au ales să se vândă pe sine înșiși pentru a-și plăti datoriile. Dublin în Irlanda a servit ca tabără de tranzit pentru sclavi din Anglia, Țara Galilor și Scoția, după care prizonerii au fost comercializați pe piețe precum Hedeby.

Țărani liberi (Karls)

"Karl" era un țăran liber în societatea Viking, membru al clasei țăranilor liberi care a jucat un rol important în economia agricolă. Acești țărani liberi dețineau propriul lor teren și resurse, ceea ce le conferea o anumită măsură de independență. Cultivau culturi și criponeau vite. Mulți Karli foloseau sclavi pentru a obține suficientă forță de muncă pe fermă. Churls și huskarls erau similari acestor clase.

Karl se bucura de anumite drepturi, cum ar fi dreptul de a deține teren și de a participa la luarea deciziilor locale în cadrul comunității. Era obligat să plătească impozite și în timpurile de război putea fi chemat să-și apere comunitatea. În ciuda libertății lor, karli nu aveau aceeași stare socială ca nobilimea, dar nici nu erau iobagi neloiali sau sclavi.

Nobili (jarls)

Jarls formau aristocrația societății vikingilor. Erau bogați și dețineau mari domenii cu case lungi uriașe, cai și mulți thralls. Thralls efectuau cea mai mare parte a sarcinilor zilnice, în timp ce jarls se ocupau cu administrație, politică, vânătoare și sporturi. Vizitau, de asemenea, alți jarls sau se întreprindeau expediții în străinătate. Când un jarl murea și era înmormântat, uneori ai săi dintre thralls din gospodărie erau uciși ritual și îngropați lângă el, după cum au relevat multe excavări.

În practică, pare că a fost posibilă o oarecare mobilitate socială, și au existat diferite forme intermediare. Detaliile sunt neclare, dar titluri și poziții precum hauldr, thegn și landmand arată mobilitate între karli și jarls.

Alte structuri sociale includ comunitățile de félag în domenii civile și militare, membrii (félage) fiind obligați. Un félag putea fi orientat către anumite meșteșuguri, proprietatea comună a unei nave maritime sau o obligație militară sub o anumită conducere. Membrii ultimilor au fost desemnați ca drenge, unul dintre cuvintele pentru războinic. Au existat, de asemenea, comunități oficiale în orașe și sate, orientate către apărarea generală, religie, sistem juridic și thing (parlament).

Societate Viking

Viața cotidiană se rotea în mare parte în jurul clanului sau grupului familial, unde indivizii erau subordonați grupului. La aranjarea căsătoriilor, accentul a fost pus pe relația dintre ambii clanuri, ceea ce a fost esențial pentru aprobarea căsătoriei.

Condițiile de viață ale clanurilor au fost reflectate în construcția și amenajarea locuințelor lor. Adesea, același clădiri era casa de locuit, grajdul, locul de întâlnire și atelierul. Spațiul principal a servit ca spațiu de locuit, lucru și dormit pentru întreaga familie, cu un focar central în mijloc. În timpul iernii era plăcut aici, cu bănci fixe de-a lungul pereților acoperite cu piei de animale calde și pături. Lămpile cu ulei, umplute cu ulei de pește și grăsime de balenă, atârnau de tavan, iar mobilierul liber era rar.

Deasupra focului central, era gătit, cu o oală mare de gătit atârnată de un lanț de fier. S-au pregătit diverse mâncăruri, inclusiv carne de vită și oaie gătite cu sos, condimentate cu muștar și usturoi. Oile și boii serveau nu doar ca sursă de carne, ci și pentru producția de lapte, din care se făcea brânză și unt.

Drepturile femeilor Viking

Femeile din societatea nordică se bucurau de o stare comparabilă cu bărbații în mai multe privințe, ceea ce era considerabil mai favorabil decât poziția femeilor în altă parte a Europei. Aceasta este descrisă, printre altele, în Grágás islandezi și legile norvegiene ale Frostating și Gulating. Puteau moșteni și se puteau divorța de soții. La festivalul nupțial, femeia a primit un set de chei, și după ce a purtat cheile timp de trei ani ca húsfreyja (doamna casei), se putea considera pe sine ca soție legitimă. Deși femeile scandinave puteau ocupa o poziție proeminentă, creștinismul a introdus idei de inferioritate feminină, ceea ce a dus la pierderea stării sociale și a libertăților lor favorabile.

La vikingii, mireazele a plătit mireasa cu familia sa dotă, numită și „mundr", ca parte a ritualului nupțial. Această plată simbolică a compensat pierderea forței de muncă a miresei, care după căsătorie s-a mutat adesea în comunitatea mirelui. În caz de divorț, mireasă a păstrat dota, servind astfel ca garanție pentru o parteneriat bun. Legile vikingilor recunosceau că unele căsătorii erau iremediabil, ceea ce face divorțul singura opțiune.

Ca membru al clasei libere, Gunnhild avea o viață plină. S-a îngrijit de gospodărie, a crescut copiii și în același timp a lucrat zilnic cu soțul ei pe fermă.

În această asamblare, Gunnhild poartă mai multe straturi de îmbrăcăminte. Sunt notabile culorile mai naturale pe care le poartă, care erau mai ieftine decât albastrul, roșul și chiar purpurul pe care i-i permiteau aristocrații.

Asamblarea Gunnhild

Rochie Viking și rochie interioară

Gunnhild poartă o rochie interioară practică în care și doarme noaptea. Dacă este cald în vară pe fermă, poartă doar rochia ei interioară în timp ce lucrează.

Peste rochia interioară poartă o rochie verde naturală, aceste rochii sunt îmbrăcămintea ei standard. Probabil că Gunnhild deținea doar una sau două seturi diferite ale acestor rochii.

Vizualizare produs

Pantofi Viking

Gunnhild poartă pantofi. Dar adesea a mers și desculță. Pantofii sunt relativ scumpi și au fost reparați în mod constant. Probabil că puțini oameni aveau pantofi complet noi.

Vizualizare produs

Rochie atârnată

Rochia atârnată era o piesă foarte importantă de îmbrăcăminte pentru femeile Viking. Exact rochia atârnată a irradiat statut. Statutul era foarte important pentru vikingii care trăiau într-un sistem clanul. Gunnhild și-a brodat rochia brună atârnată cu fir brun. Rochia atârnată în sine este țesută într-un model de os de pește. Gunnhild nu a avut mult timp să decoreze îmbrăcămintea.

Rochia atârnată a fost fixată cu broșe din țestoasă.

Vizualizare produs