Sărbători Celtice, Germane și Slave
Ostara, Beltane și Walpurgisnacht sunt doar câteva dintre cele mai importante și frumoase sărbători pagan. Atât triburile Slave, Viking, Germane și Celtice au marcat această festivitate. Aceasta marchează începutul echinocțiului de primăvară care simbolizează viața, fertilitatea și dragostea. Atât a pământului, cât și a oamenilor și animalelor. Festivalul primăverii dedicat zeiței Ēostre (sau unor zeiță asemănătoare) era venerat de popoarele Germane, Celtice și Slave. Festivitatea provine din epoca strămoșilor noștri Indo-Europeni și este sărbătorită atât în Europa, cât și în Asia, unde s-a stabilit cultura Indo-Europeană.
În acest articol, ne vom ocupa de originea acestei festivități pagan, vă vom oferi câteva sfaturi pentru a o sărbători și vă vom compune cel mai potrivit outfit.
Ostara, o festivitate Proto-Indo-Europeană
Cercetătorii nu doar au legat numele zeiței Ēostre de o serie de nume personale germane și locuri, dar au descoperit și mai mult de 150 inscripții din secolul al 2-lea după Hristos care se referă la matronae Austriahenae, zeiți cu nume înrudite care erau venerate pe continentul european. Aceasta duce la o reconstrucție lingvistică complexă, în care originea Ēostre poate fi urmărită până la zeița proto-indo-europeană a zorilor, *H₂ewsṓs. Urmele numelui și influenței sale se extind pe peisajul lingvistic germanic, de la Engleza Veche până la Germana Veche de Sus. Există teorii care asociază Ēostre cu tradițiile pascale din rândul germanilor, cum ar fi iepurii și ouăle. Dezbaterea dintre oamenii de știință cu privire la originea acestei zeiță a primit o oarecare atenție. În special înainte de descoperirea matronae Austriahenae și noi perspective în studiile Indo-Europene.
Etimologia
Numele Ēastre (Engleza Veche) și Ôstara (Germana Veche de Sus) sunt rude lingvistice, provenind dintr-o sursă comună. Sunt derivate din proto-germanic *Austrō(n), provenind din sine din Proto-Indo-European (PIE) *h₂ews-reh₂ (similar cu lituanianul auš(t)rà, care înseamnă „zori, luminația dimineții"), derivat din rădăcina PIE *h₂ews-, care înseamnă „să strălucească, să se aprindă (roșu)". Cuvântul englez modern „east" provine, de asemenea, din această rădăcină, prin adverbul proto-germanic *aust(e)raz („est, în direcția estului"), dintr-un PIE anterior *h₂ews-tero- („est, spre zori").
Potrivit lingvistului Guus Kroonen, limbile germane și baltice au înlocuit formarea veche *h₂éws-os, numele zeiței PIE a zorilor, cu o formă cu *-reh₂-, găsită și în zeitatea lituaniană Aušrinė. În Anglia Anglo-Saxonă, festivitatea de primăvară a acesteia și-a dat numele unei luni (Northumbrian: Ēosturmōnaþ, West-Saxon: Eastermonað), care corespunde aproximativ cu aprilie, și mai târziu cu sărbătoarea creștină a Paștelui care a înlocuit-o. În Germania medievală de Sud, festivalul Ôstarûn și-a dat în același mod numele lunii Ôstarmânôth, și festivalului modern Ostern („Paște"), ceea ce sugerează că și acolo era venerată o zeiță numită *Ôstara. Numele lunii a supraviețuit în germana secolului al 18-lea ca Ostermonat. Un echivalent vechi saxon al zeiței primăverii numite *Āsteron poate fi reconstruit din termenul asteronhus, tradus de cei mai mulți cercetători ca „Casa Paștelui", care ar fi paralel cu Paeshuys medieval flamand („Casa Paștelui"). Istoricul Francic Einhard scrie, de asemenea, în Vita Karoli Magni (începutul secolului al 9-lea d.C.) că după ce Carol cel Mare a învins saxonii continentali și i-a convertit la creștinism, el a dat nume germane lunilor latine ale anului, inclusiv luna Paștelui Ostarmanoth.
Din aceasta, Ēastre Veche Engleză este strâns înrudită cu numeroase alte zeiți ale zorilor care apar în rândul vorbitorilor Indo-Europeni, cum ar fi Uṣás, Ēṓs și Aurōra. În cuvintele Enciclopediei culturii Indo-Europene, prezența unei zeități proto-indo-europene a zorilor este susținută atât de nume înrudite, cât și de asemănarea reprezentării mitice a zeiței zorilor în diferite grupuri indo-europene. În Irlanda, Brigida este zeita primăverii asociată cu ritualul focului Beltane. Numele ei provine din proto-celtic Briganti, care este legat de sanscritul Brhati, care înseamnă „înalt".
Zeita zorilor
Toate aceste dovezi ne permit să presupunem o *h a éusōs proto-indo-europeană „zeita zorilor", care era caracterizată ca o purtatoare „neîngrijorată" a luminii pentru care era pedepsită. Cu prezența unor figuri asemănătoare în culturile europene, baltice, grecești și indo-iraniene, cum ar fi Aurora în latină, grecul EOS și Vedic Ushas din India. Prin urmare, existența unei zeități proto-indo-Europene „zeita zorilor" primește sprijin lingvistic suplimentar, deoarece este descrisă ca „fiica cerului".
Cercetătorii au legat numele zeiței de diverse nume personale germane, o serie de nume de locuri (toponime) în Anglia și mai mult de 150 inscripții din secolele al 2-lea-3-lea d.C. care se referă la matronae Austriahenae, descoperite în 1958.
Inscripții Votiv
În 1958, mai mult de 150 inscripții votive romano-germane pentru matronae Austriahenae, un triplu de zeiți, au fost descoperite lângă Morken-Harff, Germania. Ele sunt datate în jurul anilor 150-250 d.C. Majoritatea acestor inscripții sunt incomplete, dar multe sunt încă destul de lizibile. Unele din aceste inscripții se referă la Austriates. Numele acestor zeiți este cu siguranță derivat din rădăcina austri-, care, dacă ar fi fost germanic, ar fi fost înrudită cu Eostre Veche Engleză, deși zeițele ar fi putut să se dezvolte complet independent.
Temporum ratione
Denumirea Anglo-Saxonă pentru luna aprilie era Ēosturmōnaþ („luna lui Ēostre"). În capitolul 15 (De mensibus Anglorum, „Lunile Engleze") din lucrarea sa De temporum ratione („Calculul Timpului") din secolul al 8-lea, Bede descrie numele lunilor indigine ale poporului englez. După ce a descris venerarea zeiței Rheda în perioada Anglo-Saxonă a lui Hrēþ-mōnaþ, Bede continuă cu Ēosturmōnaþ, luna dedicată zeiței Ēostre.
Freya
Cu atât de multe zeiți indo-europene ale zorilor, s-ar putea aștepta ca în cultura Scandinavă să existe o zeiță a zorilor. Dar nu am putut găsi până acum nicio legătură lingvistică.
Cu toate acestea, cercetătorii se așteaptă ca zeița Freya din Scandinavia să îndeplinească rolul Ostarei. Freya înseamnă doamnă. Aceasta dă impresia că avea de fapt alt nume pe care nu îl mai știm astazi. Este cunoscuta că este sexy și frumoasă. Este acuzată că a avut relații cu mai mulți parteneri și atributul ei este lanțul ei „Brísingamen". Atât Eos, cât și Aurora erau frumoase și ambele au avut diferiți iubiți.
Gemelii Cai
În multe tradițiile indo-europene, zeița zorilor este legată de zeiții gemenilor cai. Zeița baltică Saule este adesea trasă în fața de gemeni. Georges Dumézil sugerează că în mitologia nordică gemelii cai s-au schimbat în Freyr și Njördr. Și sora gemenă a lui Freyr este Freya, prin urmare și ea este legată de gemelii cai.
Multe zeiți ale zorilor sunt, de asemenea, asociate cu aurul și comorile. De asemenea, au lacrimi de aur și chihlimbar. Freya plânge lacrimi de aur pentru că-și pierde bărbatul.
Iepuri de Paști și ouă de Paști
Conexiunea dintre zeița Ēostre și iepuri a fost observată de cercetători precum Adolf Holtzmann și Charles Isaac Elton, care au speculat că iepurii ar fi putut fi animale sfinte ale
