Sabia Viking: Statut, Oțel și Animism

Deși le numim "Săbii viking", centrul producției de săbii se afla în Imperiul Carolingian (actualele Franța și Germania). Lamele frankice erau atât de superioare încât Carol cel Mare și succesorii săi au încercat să interzică exportul lor pentru a preveni ca dușmanii lor—inclusiv Vikingii—să se înarmeze cu acestea.

• Simbol de statut: În secolul al IX-lea, o sabie cu teacă valora aproximativ 7 solidi (aproximativ $1300). Aceasta era rezervată exclusiv aristocrației (Jarls) și fermierilor bogați (Karls).

• Răspândire: Prin comerț, jaf și răscumpărare, aceste lame s-au răspândit din Scandinavia până adânc în Rusia (Bulgaria Volgei).

Metalurgie: De la Pattern-Welding la Oțel Turnat

Construcția săbiilor a suferit o schimbare tehnică majoră în această perioadă:

1. Pattern-welding (până în secolul al IX-lea): Deoarece oțelul pur era rar, barele de fier și oțel erau împletite și forjate. Aceasta crea un model ondulat în lamă, adesea numit "fals Oțel damasc".

2. Oțel turnat (după anul 1000): Prin contacte îmbunătățite cu Asia Centrală, oțelul topit de înaltă calitate a devenit disponibil. Aceasta a permis lame mai subțiri, mai ușoare și mai ascuțite fără a pierde din putere.

Vezi produsul

Sabia Animată: Animism și Ritualuri

Pentru Vikingii, o sabie nu era un obiect mort, ci o făptură vie. Această viziune animistă asupra lumii le dădea săbiilor o identitate proprie:

• Nume: Săbiile celebre primeau nume precum Musca-Os sau Apuca-Aur.

• "Uciderea" săbiilor: La înmormântări, lama unei săbii era adesea îndoită ritual. Prin aceasta, sabia era simbolic "omorâtă" pentru a o însoți pe proprietar în cealaltă lume.

Inscripții și Legendara Ulfberht

Una dintre cele mai fascinante dezvoltări a fost gravarea inscripțiilor în lamă. Cea mai cunoscutădintre acestea sunt săbiile +VLFBERHT+.

• Se cunosc aproximativ 167 exemplare, în principal din Scandinavia.

• Reprezentau una dintre primele "mărci" din lume: o garanție pentru oțel de cea mai înaltă calitate.

• În secolul al XI-lea au venit inscripții creștine, cum ar fi In Nomine Domini (În numele Domnului).

Vezi produsul

Clasificare: Tipologia lui Petersen

Arheologul norvegian Jan Petersen a stabilit în 1919 un sistem (A la Z) pentru a data săbiile pe baza mânuirii lor (mâner și pom).

Perioadele Principale:

• Vikingtimpuriu Timpuriu (750–900): Caracterizat prin pomuri masive cu trei lobi și pareeristangi scurte (de ex. Tipul A și B).

• Apogeul (850–950): Mânuiri bogat decorate cu inserții de argint și cupru (de ex. Tipul H și S). Tipul H este unul dintre cele mai găsite tipuri în Norvegia.

• Vikingtimpuriu Târziu (950–1100): Tranziția către sabia cavaleristului. Pomurile devin mai simple, adesea în formă de disc, iar pareeristangile mai lungi (de ex. Tipul X și Æ).

Vezi produsul

Tipul B (aprox. 775–900)

Seamănă cu A dar mai slab. Pomul are un lob central mai distinct. Pareeristanga este puțin mai lungă și adesea mai bogat decorată. Acest tip era popular în vikingtimpurul timpuriu.

Vezi produsul

Tipul C (aprox. 800–950)

Sabia avea un pom caracteristic larg și plat cu trei lobi ascuțit separați. Pareeristanga era scurtă, largă și plată. Acest tip era răspândit larg în Scandinavia.

Vezi produsul

Tipul D (aprox. 800–950)

Pomul avea trei lobi, adesea cu inserții decorative, cu lobul central pronunțat înainte. Pareeristanga era mai elegantă și mai lungă. Acest tip era adesea găsit în Norvegia.

Vezi produsul

Tipul E (aprox. 800–950)

Pomul era compact, de obicei o bucată rotundă singură cu ușoare îngroșări. Pareeristanga era scurtă și groasă, adesea simplă și funcțională în design.

Vezi produsul

Tipul F (aprox. 800–950)

Pomul era greu, cu trei lame orizontale și larg. Pareeristanga era scurtă și dreaptă. Sabia era robustă și relativ simplă în design, tipică pentru săbiile viking.

Vezi produsul

Tipul G (aprox. 850–950)

Butonul era o formă mai elegantă cu trei lame, cu lobul din mijloc clar mai mare. Pareeristanga era mai subțire și uneori curbată. Sabia era adesea bogat decorată cu inserții de argint sau cupru.

Vezi produsul

Tipul H (aprox. 850–950)

Pomul era larg și avea trei lobi, cu lobul din mijloc aproape la fel de mare ca lobi laterali. Pareeristanga era largă și plată. Acest tip era frecvent în Norvegia și Suedia.

Vezi produsul

Tipul I (aprox. 850–950)

Pomul era simplu și larg, fără lobi distincti, uneori ușor rotund sau angular. Pareeristanga era scurtă și curbată spre lamă. Acest tip era frecvent în Suedia.

Vezi produsul

Tipul J (aprox. 850–1000)

Acest tip seamănă cu tipul I, dar era adesea mai angular. Pomul era larg și gros, pareeristanga scurtă și robustă. Era frecvent în Finlanda și regiunea Baltică.

Tipul K (aprox. 900–1000)

Pomul consta din cinci părți (cinci-lobat) și era uneori frumos decorat cu inserții. Pareeristanga era largă și scurtă. Acest tip era popular în Rin și zonele adiacente.

Vezi produsul

Tipul L (aprox. 950–1050)

Pomul avea o formă triunghiulară sau piramidală, adesea gol pe interior. Pareeristanga era scurtă și groasă. Sabia avea un design strict, tipic pentru vikingtimpurul târziu.

Vezi produsul

Tipul M (aprox. 950–1050)

Pomul era oval sau aproape rotund, adesea plat. Pareeristanga era simplă și dreaptă. Sabia era simplă dar efectivă și era frecvent găsită în Scandinavia.

Tipul N (aprox. 950–1050)

Pomul era angular, în formă de trapez sau bloc. Pareeristanga era scurtă și adesea grea. Sabia avea un stil compact, tipic pentru vikingtimpurul târziu.

Vezi produsul

Tipul O (aprox. 950–1050)

Pomul era larg și dreptunghiular, uneori cu o divizare orizontală. Pareeristanga era dreaptă și largă. Acest tip era cunoscut în regiunile estice, inclusiv Rusia.

Vezi produsul

Tipul P (aprox. 950–1050)

Pomul era mic, rotund sau în formă de pară. Pareeristanga era scurtă și groasă. Sabia era adesea simplă în execuție și populară în Scandinavia.

Vezi produsul

Vezi produsul

Tipul Q (aprox. 950–1050)

Pomul era alungit, aproape în formă de "cască". Pareeristanga era simplă și dreaptă. Acest tip a fost găsit mai ales în regiunile estice și Anglia.

Tipul R (aprox. 950–1050)

Pomul era larg și masiv, adesea triunghiular sau în formă de trapez. Pareeristanga era scurtă. Sabia avea un stil compact, tipic pentru vikingtimpurul târziu.