Fapte Rapide despre Völva din Secolul al 9-lea
- Völva: Literal 'purtătoare de toiag'. O zienă respectată și specialistă în ritualuri în cadrul paganismului Nord-Germanic.
- Magia Seiðr: O formă extatică de șamanism strâns legată de zeii Óðinn și Freyja, în care călătoriile sufletești și predicțiile viitorului erau centrale.
- Descoperirea din Oseberg (834 d.Hr.): O mormântă regală de cărăbină norvegiană cu rămășițele a două femei de rang înalt, un car ceremonial și o tapiserie murală unică și expresivă.
- Contextul Secolului al 9-lea: Perioada timpurie a Vikingilor, caracterizată prin expansiunea Marii Armate Păgâne în Anglia și înflorirea centrelor comerciale precum Dublin și Birka.
Introducere: Europa și Expansiunea Viking în Secolul al 9-lea
Secolul al 9-lea a fost o perioadă dinamică în care lumea scandinavă s-a deschis cu brută forță către restul Europei. Vikingii norsezi au stabilit în jurul anului 838 un important centru comercial în Dublin, în timp ce danezii cu Marea Armată Păgână în 865 au cucerit mari porțiuni din Anglia și au fondat Danelaw. În est, vikingii suedezi au navigat pe fluvii adânc în Rusia, unde au pus de bază pentru Rusia Kievană și au făcut comerț din centre prospere precum Birka. În același timp, misionarul Ansgar încerca să planteze primele semințe ale creștinismului în nord.
În mijlocul acestui secol de migrație, confruntări sângerose și rețele în curs de formare, nucleul spiritual al celor care rămâneau acasă a rămas adânc înrădăcinat în paganismul animistic. Punctul culminant absolut al acestei culturi nordice timpurii a fost înmormântat în anul 834 în pământul din Oseberg, Norvegia. Printre comorile fabuloase se afla o tapiserie de mătase și lână care ne dă cheia spre figura cea mai misterioasă din epoca Vikingilor: völva.
Völva: Purtătoarea de Toiag și Magia ei Seiðr
Cuvântul völva provine din cuvântul vechi norse pentru toiag (vöndr) și înseamnă literal 'purtătoare de toiag'. Ea nu era o vrăjitoare marginalizată, ci o specialistă spirituală respectată și autoritară care juca un rol crucial în societatea timpului ei. Poziția ei se situa într-o lungă tradiție de femei înțelepte și preotese pe care le cunoaștem deja din societățile germane din perioada romană.
Magia pe care o practicau aceste ziene era cunoscută sub numele de seiðr. Această formă de Magie era strâns legată de zeii Óðinn și Freyja și era practică în principal de femei. Seiðr era de obicei efectuată pe o platformă de lemn ridicată, în timp ce völva intra într-o trană profundă și extatică. Acest ritual era coordonat cu grijă de cântărețe de sprijin care intonau cântece ritualice, așa-numitele galdr.
În această trană, sufletul ei (hugr) se desprindea de corpul ei pentru a întreprinde o călătorie a sufletului către alte lumi și tărâmul spiritelor. Această capacitate specifică prezintă paralele puternice cu practicile șamaniste ale vecini Sámi și ale altor tradiții circumpolare. Odată în contact cu aliații ei spirituali, ea putea prezice viitorul, influența vremea, vindeca bolnavi sau manipula rezultatul unei bătălii iminente.
Instrumentul cel mai important al zienei era toiagul ei magic, de asemenea cunoscut sub numele de gandr. Acest toiag servea ca un instrument spiritual în timpul călătoriilor ei extatice. În mormintele arheologice ale völvei, aceste toiage sunt găsite în mod consistent, ceea ce confirmă valoarea lor simbolică centrală în cultul nordic.
Tapiseria din Oseberg: Martor Vizual al unui Proces
Mormântul de cărăbină din Oseberg excavat în 1904 conținea rămășițele a două femei de stare excepțional de înaltă. Una dintre ele ar putea fi regina Åsa a dinastiei Yngling, dar mulți suspectează că femeia mai în vârstă era o preotesă puternică sau völva a zeiței Freyja. Acest lucru este susținut de descoperirea unui car ceremonial din lemn, decorat cu pisici (animalul sfânt al lui Freyja), și prezența semințelor de plante halucinogene în punga ei.
Piesă de rezistență absolută din mormânt este tapiseria din Oseberg. Deși textila a fost grav fragmentată de-a lungul secolelor, prezintă un proces ritual fascinant care ne plasează direct într-o ceremonie de cult din secolul al 9-lea. Pe tapiserie vedem o procesiune de trei combinații cal-și-car însoțite de figuri pe jos. În cardul din față stau două figuri; posibil o statuie a zeității și preotesa ei. Această tradiție de a călări o statuie a zeității într-un car acoperit pentru a binecuvânta câmpurile, a fost descrisă deja în secolul I d.Hr. de istoricul roman Tacitus în rândul germanicilor continentali sub cultul zeiței fertilității Nerthus.
La conducerea procesiunii merge o figură cu coarne cu sulițe, o reprezentare iconică care în arta nordică este asociată cu Óðinn și ritualurile extatice. În spatele carelor merge un grup de opt femei. Prezența lor pe tapiserie, dar și pe alte pietre sculptate precum piatra Garde Bote din Gotland și descoperirile din mormântul regal din Kivik, sugerează o comunitate de cult organizată de femei care o sprijineau pe völva în ritualurile publice.
Măști, Transformare Animalieră și Amulette
Tapiseria din Oseberg arată că transformarea și camuflajul au fost esențiale în ritualul nordic. Pe fragmente vedem alături de dansatorul de suliță cu coarne și un om înarmat îmbrăcat complet într-o cojoc de animal. Aceasta este o posibilă referință la berserkers (luptătorii ursului) care intră în o furie de luptă extatică.
În plus, sunt descrise femei care poartă piei de porc și o figură îmbrăcată ca o pasăre răpitoare, completa cu aripi și o cap de pasăre, stând în fața unei clădiri de templu.
Aceasta reflectă transa șamanistă în care völva asuma forma și proprietățile unui animal pentru a călători prin cosmos. Porcul a fost cinstit pentru puterea și agresiunea lui brută, o tradiție oeroasă care se întoarce la bandele de luptători proto-indo-europene, koryos, care au migrat din stepă către Europa mii de ani mai devreme.
Descoperirile arheologice întăresc această idee de camuflaj ritual. În portul centrului comercial Hedeby au fost găsite măști animaliere din pâslă din secolul al 10-lea, și în Novgorod au fost excavate măști similare. În plus, așa-numitele amulette-mască din argint și ambră sunt răspândite în groapele atât de bărbați cât și de femei în toată Scandinavia. Deși acești agăți simbolizează adesea zeul Odin (sub poreclele sale Grímnir sau Grímer, ceea ce înseamnă „cel mascat"), reflectă sensul mai profund al extazei șamaniste care aparținea atât ritualurilor völva cât și tradițiilor militare.
Reconstrucția unui Costum Völva din Secolul al 9-lea
Pe bază de rămășițele textile din mormântul din Oseberg și din descoperiri similare, putem reconstrui cu precizie costumul ceremonial al unei ziene din perioada timpurie a Vikingilor. Hainele ei erau un amestec de stare tradițională, atribute funcționale și simbolism spiritual profund.
Ca de bază, femeia purta un serkr, adică o rochie de jos. Aceasta a fost probabil confecționată din in fin sau lână. Deși inul este dificil de colorat
