Fapte Rapide despre Îmbrăcamintea Romană
De bază: Tunica era piesa de îmbrăcaminte universală pentru orice rang.
Adaptare: În zone mai reci (cum ar fi Olanda și Britannia), soldații au preluat pantaloni și șosete de la "barbari".
Material: În principal lână și in; mătasea era doar pentru cei mai bogați.
- Status: Accesoriile și lungimea tunicii indicau rangul și statutul cetățeanului.
Cap și Gât: Confort sub Fier
A purta o cască de bronz direct pe craniu este dureros și periculos. De aceea, soldații purtau straturi moi intermediare.
Pilos (Pălărie): O mică pălărie din pâslă purtată sub cască. Funcționa ca un amortizor de șocuri pentru a preveni comociile cerebrale în cazul loviturilor la cască.
- Focale (Șarc): Probabil cel mai important accesoriu pentru sănătatea soldatului. Acest șarc previne margini ascuțite ale lorica hamata (cămașă din zale) sau segmentata (armură din benzi) să nu zgaraie gâtul.
Corpul: Tunica și Manta
Tunica era fundamentul modei romane, dar versiunea militară era mai scurtă și mai practică decât varianta civilă.
Tunica Militară: Soldații și purtau tunica până ușor deasupra genunchiului. O tunică mai lungă era considerată nepractică pentru luptă și chiar "efeminată".
Utilizarea Culorii: Deși materialul modern adesea arată roșu, legionarii purtau și alb (lână nevopsită), ocru, galben, maro și albastru.
-
Sagum & Paenula (Mantle): * Sagum era o bucată de pânză dreptunghiulară din lână, fixată cu un ac (fibula), adesea purtată de ofițeri.
Paenula era o manta grea, semirotundă cu glugă, ideală împotriva ploii și favorită de soldatul obișnuit.
Picioare: Tabuul Pantalonilor Rupt
Pentru un roman din oraș, pantalonii erau ceva pentru barbari. Dar pe malul Rinului sau Dunării, acea opinie s-a schimbat rapid.
Braccae (Pantaloni): Inițial, acești pantaloni scurți (până ușor sub genunchi) erau purtați discret sub tunică. Pe măsură ce treceau timpii, purtarea pantalonilor a fost acceptată și chiar a devenit la modă în armată.
Înfășurări de Picioare: Pentru caldură suplimentară, soldații înfășurau benzi de lână în jurul gambelor, similar cu puttees-urile ulterioare sau înfășurările Viking.
Picioare: Caligae și Șosete
Marșurile legendare romane au fost posibile doar datorită încălțămintei superioare.
Caligae (Sandale): Aceste sandale militare robuste aveau talpii groase cu cuie de fier (clavi). Aceasta oferia aderență pe teren mlăstinos și asigura că talpii se uzau mai lent.
Șosete în Sandale: Da, romanii o faceau și ei. În provincii mai reci cum ar fi Britannia, s-au găsit numeroase dovezi (printre altele la Vindolanda) că soldații purtau șosete din lână în caligae pentru a preveni îngheții.
Trecere la Calcei: Din secolul al II-lea d.Hr., sandalele deschise din nordul au fost înlocuite cu Calcei, un pantof din piele complet închis care oferea mai multă caldură.
Întrebări Frecvente (FAQ)
Toți legionarii purtau roșu?
Nu. Nu era nicio regulă oficială care să prescrie roșu. Culorile depindeau de vopselele disponibile în regiune și de preferința personală a unității sau ofițerului.
De ce pantalonii erau interzis în orașul Roma?
Pantalonii erau considerați simbolul inamicului (Celți și Germani). Purtarea lor era privită de împărații conservatori ca o pierdere a identității romane.
Cum rămâneau hainele curate?
Soldații și spălau hainele în tabere, adesea cu urină (datorită amoniacului) pentru a îndepărta pete, după care erau bine clătite.
Linkuri Interne:
Îmbrăcamintea legionarului era un mix perfect între tradiția romană și funcționalitatea barbar. Vrei să afli mai multe despre armura care a fost purtată peste această îmbrăcaminte, cum ar fi Lorica Segmentata?
Caligae: Sandalele militare romane care au cuceri lumea
Cingulum Roman: Simbolul Războinicului
Moda Masculină în Evul Mediu Timpuriu (1066-1300)
Filarea Lânii în Epoca Romană: Femei și Tehnică
În secolul I, pantalonii nu erau deloc purtați de cetățenii romani din orașe. În schimb, gambele inferioare și posibil și gambele superioare erau înfășurate cu benzi de pânză din lână care aveau șiret la sus și jos. Este bine posibil ca în jurul acestui timp, înfășurările de picioare (cunoscute la Viking ca winingas) să și fi făcut intrarea. Posibil că în unele cazuri și acestea au fost fixate pe gambele superioare, cum pare să descrie o satiră a lui Juvenalis (satira 6.263).
