Velitii erau o clasă de infanterie ușoară în Republica Romană. Au jucat un rol important în primele armate romane și erau cunoscuți pentru mobilitatea și versatilitatea lor pe câmpul de luptă. Ei erau cei mai tineri și cei mai săraci soldați ai legiunii.
Kóryos-ul indo-european
În culturile indo-europene era o practică comună ca o grupă de tineri în vârstă de adolescenți să participe într-o grupă de război (kóryos). Bărbații încă nu și-au construit avere sau influență și trebuiau să se dovedească. Aceste mici grupuri formau adesea un cult în care o zeitate era centrală și se reprezenta prin lup, porc sau urs. Exemple din acestea se găsesc peste tot în culturile indo-europene, cum ar fi Berserker-ii germani, Fianna-urile celtice, Velitii romani și Crypteia spartană.
Animalele reprezentau viclenia, puterea și agresivitatea lor. După ce suportaseră încercări dureroase pentru a intra în grupă, erau trimiși să trăiască câțiva ani ca războinici fără pământ în sălbăticie. În cadrul grupului, variind de la doi la doisprezece membri, acțiuni ilegale cum ar fi raiduri nocturne și furtul de vite erau obișnuite. Tinerii nu aveau alte posesiuni decât armele lor și trăiau la marginea societății și a ceea ce le aducea natura. Viața lor se învârtea în jurul luptei, vânării pe sălbatice și plunderării aşezărilor pe de o parte; și în jurul recitării povestilor eroice care povesteau faptele eroilor din trecut și legendele despre furtul de vite pe de altă parte.
Perioada de inițiere din cadrul kóryos-ului era văzută ca o fază de tranziție înainte de statutul de guerrier adult și era de obicei încununată cu participarea la trib sau la oraș-stat. Kóryos-urile erau asociate simbolic cu moartea și liminalitatea, dar și cu fertilitatea și desfrânarea sexuală. Bandele de război credeau în transformarea simbolică. De aceea erau purtate lupii sau ursii care luptau. Nu mai luptau ca oameni, ci ca lupi. Tehnica lor ideală de luptă are atribuite proprietățile lupului: violență, înșelăciune, viteză, forță mare și mânia războinicilor.
Velitii
Una dintre cele mai importante tactici ale Velitilor era o formă de razboi hit-and-run. Se avansau rapid, aruncau lance-le la inamic și apoi se retrageau pentru a evita confruntări directe. Această intimidare putea tulbura formația inamică și le putea slăbi forțele înainte ca liniile principale de infanterie să se ciocnească. În acest fel, chiar și împotriva elefanților de război puteau lupta.
Velitii erau adesea folosiți la începutul unui batalla pentru a purta lupte scurte și rapide cu inamicul și a observa mișcările infanteriei romane mai grele și ale cavaleriei. Pe măsură ce bătălia avansa, velitii se retrageau și făceau loc manipulelor mai blindate și organizate ale legiunii romane.
De-a lungul timpului, pe măsură ce armata romană se dezvolta, rolul velitilor scădea. După așa-numitele Reforme Mariene în 107 înainte de Cristos au fost desființați.
Compoziția Velitilor
Tunica
Velitii purtau o tunica simplă. Nu se știe ce culoare avea tunica, deși era probabil o culoare mai neutră decât roșul.
Caligae
Caligae erau sandalele standard purtate de soldații legiunilor romane și trupele auxiliare. Talpa consta din mai multe straturi de piele și avea o grosime de aproximativ 20 mm. Aceasta a fost întărită cu cuie. Stratul superior a fost făcut dintr-o singură bucată de piele și cusut la călcâi. Din cauza designului deschis, se puteau purta la traversarea pâraielor și râurilor, iar pentru căldură, soldatul putea purta șosete (udones). Probabil că caligae-urile nu erau aproape niciodată reparate și erau imediat aruncate de îndată ce începeau să arate semne de uzură.
Cască
Coolus, adesea numit în germană o cască de tip Hagenau, este un tip de cască romană veche folosită de armata romană în perioada republicii romane târzii și în imperiul roman timpuriu. Este numit după locul primei sale descoperiri, Coolus, un oraș din nord-estul Franței. Aceste căști au fost în uz din secolul I înainte de Cristos până în secolul I după Cristos.
Casca era de obicei făcută din bronz, deși unele erau din fier. Consta dintr-o calotă craniană în formă de castron cu o vizieră a frontului, o protecție a gâtului și aripi pentru obraji. Adesea era prezent un nod cu crestă, la care purtătorul putea atașa un plumet.
Adesea velitii purtau căști de piele, sau deloc cască, pentru că nu și-o permiteau.
Piele de animal
Velitii se decorau cu pieli de carnivor, cum ar fi cele de lup sau urs, pe care le purtau peste cap. Aceasta era un simbol al curajului și vitejiei lor în luptă. Am înlocuit-o cu o piele de cerb.
Scut: parma
Velitii erau de asemenea echipați cu un mic scut rotund, o parma. Casca și parma erau singura formă de protecție pe care o purtau velitii.
În aceste fotografii folosim un scut rotund vechi și deteriorat din care a fost îndepărtat nuca scutului.
Cu toate acestea, oferim și o parma replica.
Lance de aruncat: hastae velitares / veruta
Velitii purtau 5 până la 7 lance ușoare sau lance de aruncat. Erau mult mai scurte decât celebrul pilum și erau perfecte pentru lupte rapide.
