În acest blog, ne uităm la Aristokles, un Ekdromos (hopliet ușor) care în 400 î.Hr. mărșăluiește prin zăpada densă a munților Armeniei, înconjurat de triburi ostile și cu o armată persană pe urmele sale. El este membru al celor zece mii de mercenari greci care în anul anterior au fost angajați de usurpatorul persan Cyrus pentru a-și răvni fratele de pe tron. Acum Cyrus este mort, iar Aristokles și camarazii săi rătăciți trebuie să-și găsească drumul înapoi în Grecia prin mii de kilometri de teritoriu ostil. Generalul lor Xenophon ar urma mai târziu să scrie o carte de istorie despre marșul lor legendar, cunoscut sub numele de Anabasis.
Fapte rapide
De bază: O chiton (tunică) din lână sau in pentru libertate de mișcare.
Manta: Chlamys a servit ca protecție împotriva vremii și vântului, dar pe câmpul de luptă era înfășurată în jurul brațului ca scut improvizat.
Scutul (Hoplon): Inima apărării, decorat cu gorgoneion înfricoșător.
Coiful: Clasicul coif corintian, adesea înclinat spre spate pentru o vedere și auz mai bun în timpul expediții.
Armamentul: Un doru (suliță) pentru linia de luptă și un xiphos (sabie scurtă) pentru luptele unul contra unuia.
Îmbrăcăminte
Aristokles poartă o tunică, o curea și o pereche de sandale din piele uzate. De asemenea, poartă manta sa groasă din lână ca protecție împotriva soarelui persan și a frigului tăietor din munții anatolieni.
Chiton (tunică)
Tunicile grecești erau confecționate din in, uneori și din lână. Tunica roșie pe care o poartă Aristokles este din țesătură groasă și are mâneci scurte, dar în lunile mai calde, grecii purtau deseori veșminte ușoare care lăsau brațele și umerii descoperți. Grecii clasici nu purtau pantaloni sub tunica lor, pentru că îi considerau barbarici.
Sandaloi (sandale)
Din cauza climei calde și temperate din Grecia clasică și din restul Mării Mediterane, se purtau sandale (sandaloi) precum acestea. Deși Aristokles poartă sandale militare simple care sunt mai închise pentru o protecție mai bună a picioarelor, existau constant noi tendințe de modă pentru sandale în antichitate, determinate de Atena fashionable.
Pe lângă sandale, din secolul al cincilea î.Hr., oamenii purtau și o specie de cizme cu șireturi (cum ar fi endromis și embades) și în iarnă șosete din pâslă (piloi) pentru a ține picioarele calde.
Curea / brâu
Pentru a da formă tunicii, se foloseau atât centurile de piele simple cât și curele din țesătură.
Chlamys (manta)
Chlamys era o manta din lână purtată în Grecia clasică. Aceasta ținea îmbrăcămintea curată și oferea purtătorului protecție împotriva vremii și vântului.
Manta pe care o poartă Aristokles nu este doar pentru a-l ține cald, dar formează și o parte din echipamentul său militar. Pe câmpul de luptă, el înfășoară manta în jurul brațului armei pentru a-l proteja de sulițe, săbii și săgeți.
Manta era fixată cu o fibulă, un ac de haine din metal care era deseori decorat.
Armamentul
Armamentul lui Aristokles este ușor; poartă doar un scut bronz mare și un coif „corintian" pentru a-și proteja corpul. Folosește o suliță lungă, doru, pentru a lupta în formație și o sabie scurtă, xiphos, ca armă secundară.
Hoplon (scut)
Marele scut bronz (hoplon / aspis) era cea mai importantă parte a echipamentului hoplitului; numele „hoplita" este chiar derivat din acesta. Acest scut greu era destinat să se lupte într-o formație densă de scuturi (falanx), unde un hoplita era parțial acoperit de scuturile celor din jurul lui.
Hoplon era deseori decorat cu bronz sau vopsea. Aceste decorații erau aplicate din diverse motive, dar aveau de obicei o semnificație simbolică. De exemplu, hoplon era folosit pentru a arăta identitatea polisului hoplitului. Pentru Atena, de exemplu, aceasta era o bufniță, simbolul zeiței Pallas Athena care proteja orașul. În Sparta, aceasta se făcea cu o lambda (litera L în alfabetul grec) ca simbol pentru Lacadaemonia, regiunea din care proveneau spartanii.
De asemenea, mulți hoplita aveau o creatură din mitologia greacă pe scutul lor. Aceasta era o decorație mai puțin patriotistă, destinată să alunge forțele rele și să-i intimideze pe dușmani. Scutul lui Aristokles este decorat cu un gorgoneion, capul unui gorgon monstru-demon care putea petrifica oamenii cu privirea. Această decorație se inspiră și din Iliada: anume din aegis, o armură mitologică sau scut de care atârna un cap de gorgon. Putea proteja utilizatorul împotriva tuturor pericolelor și era purtată în mituri de zeii Zeus (ca scut) și Athena (ca armură).
Coif
Coiful bronz corintian a fost folosit din secolul al optulea până în secolul al patrulea î.Hr. Acest tip de coif avea un profil iconic și proteja întreaga cap, ceea ce a făcut-o foarte populară în rândul hoplitului greu echipat. Până în 500 î.Hr., coiful corintian era complet închis și după aceea, se făceau din ce în ce mai frecvent coifuri cu deschideri pentru ureche. Pentru că coiful închidea complet fața, acesta era adesea înclinat spre spate pentru a da purtătorului un câmp auditiv și vizual mai bun. Unele coifuri, precum cel al lui Aristokles, aveau și un cărucior din păr de cal.
În veacurile următoare, oamenii trecuți în cele din urmă la coifuri frigiană și chalcidică, care limitau mai puțin vederea și auzul purtătorului. Cu toate acestea, coiful corintian a rămas foarte important în arta greacă, ca simbol al perioadei clasice.
Doru (suliță)
Suliță pe care o folosea Aristokles era arma principală a hoplitului și a fost folosită din perioada arhaeică până în epoca lui Alexandru cel Mare. Doru (sau dory) avea o lungime de 2-3 metri, destul de lungă pentru ca mai multe linii de hoplita să se lupte ca parte a falanxului de scuturi.
Suliță era confecționată din lemn de frasin și avea nu numai o vârf de suliță în formă de frunză, ci și o capac de axă ascuțit care putea fi folosit în diverse moduri. De exemplu, aceasta ajuta la înfigerea sulitei în pământ și hoplitii puteau ușor ucide dușmanii răniți în timp ce țineau suliță în picioare. De asemenea, capul axei ar putea fi folosit de hoplita ca vârf de suliță de rezervă atunci când doru-ul se rupea în două.
De asemenea, hoplitii și alți soldați greci foloseau sulițe mai mici de aruncare.
Xiphos (sabie)
